Tratamente

Home / Tratamente

Tratamentele Noastre

Cere o Consultatie

Cariile dentare reprezintă distrugerea ţesutului dur al dintelui. Apariţia cariilor este influenţată de stilul nostru de viaţă – ce mâncăm, cum ne îngrijim dantura, dacă apa potabilă este fluorurată suficient şi ce pastă de dinţi folosim. Şi ereditatea joacă un rol în susceptibilitatea de formare a cariilor dentare.

Placa bacteriană este o peliculă incoloră, aderentă, formată din bacterii şi zaharuri, care se acumulează în permanenţă pe dinţi. Aceasta este principala cauză a cariilor dentare şi afecţiunilor gingivale, iar dacă nu este îndepărtată zilnic duce la formarea tartrului.

Tartrul este o acumulare de placă bacteriană care s-a mineralizat (întărit) pe dinţi. Tartrul se poate forma la nivelul şi sub joncţiunea mucogingivală şi poate irita ţesutul gingival. Tartrul favorizează acumularea continuă a plăcii bacteriene, având o suprafaţă foarte aderentă, ceea ce în timp duce la afecţiuni grave, ca formarea cariilor dentare şi afecţiuni gingivale.

Afecţiunile gingivale sunt inflamaţii ale gingiilor, evoluează în timp şi distrug osul subiacent, care susţine dinţii. Acestea sunt provocate de bacteriile din placa bacteriană, o peliculă incoloră, aderentă, care se formează permanent la suprafaţa dinţilor. Dacă nu este îndepărtată prin periaj zilnic şi folosirea aţei dentare, placa bacteriană se acumulează şi poate afecta nu numai gingiile şi dinţii, dar şi ţesutul gingival şi osul subiacent. Astfel, dinţii se mişcă în alveole şi cad de la sine sau trebuie extraşi de medic.

Afecţiunile gingivale sunt inflamaţii ale gingiilor, evoluează în timp şi distrug osul subiacent, care susţine dinţii. Acestea sunt provocate de bacteriile din placa bacteriană, o peliculă incoloră, aderentă, care se formează permanent la suprafaţa dinţilor. Dacă nu este îndepărtată prin periaj zilnic şi folosirea aţei dentare, placa bacteriană se acumulează şi poate afecta nu numai gingiile şi dinţii, dar şi ţesutul gingival şi osul subiacent. Astfel, dinţii se mişcă în alveole şi cad de la sine sau trebuie extraşi de medic.

Sensibilitatea dentară este durerea de dinţi provocată de uzura suprafeţei dentare sau retracţia ţesutului gingival. Cea mai frecventă cauză a sensibilităţii dentare la adulţi este expunerea rădăcinii ca urmare a retracţiei gingivale. Rădăcinile nefiind acoperite de smalţ, miile de canale care conduc la centrul cu terminaţii nervoase al dintelui (camera pulpară) devin expuse. La contactul dinţilor cu diverşi stimuli precum căldura, recele sau presiunea, veţi simţi durere.

Molarii de minte sunt ultimii molari de pe fiecare latură a maxilarului/mandibulei. Aceştia sunt ultimii dinţi care apar, sau erup, în general între 16 şi 20 de ani.
Fiind ultimii dinţi permanenţi care erup, în multe cazuri se întâmplă să nu mai aibă loc pe arcada dentară, ceea ce poate duce la incluzia molarilor de minte. Aceştia rămân sub ţesutul gingival şi nu mai pot erupe din cauza altor dinţi sau a osului. Incluzia dentară poate fi însoţită de inflamaţie şi durere.
Molarii de minte cu erupţie parţială pot erupe cu modificări de poziţie, ceea ce poate duce la o înghesuire dentară şi la diverse alte afecţiuni. Dat fiind că dinţii erupţi înaintea vârstei de 20 de ani au rădăcinile mai puţin dezvoltate şi creează mai puţine probleme, Asociaţia Americană a Medicilor Dentişti recomandă ca între vârstele de 16 şi 19 ani să se efectueze evaluarea molarilor de minte şi eventual extracţia acestora, dacă este necesar.